Muzeul Național al Literaturii Române, în colaborare cu Editura Casa Radio, vă invită marţi 26 noiembrie 2019, de la ora 17.00, în Sala Perpessicius a sediului din Str. Nicolae Crețulescu nr. 8, la evenimentul de lansare a audiobook-ului „Urechea vorbitoare. Poeme rostite la Radio între anii 1992-1997”, de Ion Stratan, coord. Călin-Andrei Mihăilescu. Participă: Bogdan Ghiu, Florin Iaru și Călin-Andrei Mihăilescu.

„Din adâncimea lor, versurile lui Stratan salvează apariţiile şi aparenţele pe când el, ca esenţele, poate să fi trecut neobservat. Iubea ironia cu forţa naturală a celui ce o creează. Poantele sale lăsau amprentele de pe nisip să îl urmeze pe el, poet de pură elită, în democraţia lirică. Unii, poate fără să o ştie, intempestiv, se vor regăsi în arta lui şi astfel se vor întâlni prin a nu se supune blestemului de-a fi. La imperfectul liberal şi neutru folosit pentru cei plecaţi Dincolo sau Dincoace, a lui era o limbă în care doar el ştia scrie, spre-a nu se şti (,) singur. (…) Sub barba patriarhă şi-adâncile-i plete a căror aură lăsa să i se ghicească doar faţa, Stratan ne şoptea lucruri asupra cărora merită, merităm să ne aplecăm”, scria Călin-Andrei Mihăilescu în Ante-cuvânt-ul la antologia lui Ion Stratan „Criminalii şi crinii”, Tracus Arte, Bucureşti, 2018.

Ion Stratan s-a născut la 1 octombrie 1955, în comuna Izbiceni din județul Olt. A absolvit Facultatea de Litere a Universității din București (1981). Membru al Cenaclului „Amfiteatru”, al „Cenaclului de Luni” din București și al Cenaclului „I.L.Caragiale” din Ploiești, a debutat în 1972 în revista „Amfiteatru”, iar editorial cu volumul „Ieșirea din apă” (Editura Cartea Românească, 1981). A publicat 38 de volume de poezie, eseuri, critică literară, traduceri, publicistică politică, în majoritatea revistelor literare din țară și în reviste din străinătate. A primit premiul „Nichita Stănescu” al Fundației „Nichita Stănescu” (1990); premiul pentru literatură al orașului Slobozia (1993); premiul Uniunii Scriitorilor din România (1993); premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române (1995); premiul „Frontiera Poesis”, Satu Mare (1999). S-a sinucis pe 19 octombrie 2005 la Ploieşti şi a fost înmormântat la Cimitirul Bellu din Bucureşti, trei zile mai târziu.

„Ion Stratan a înmulţit genetic limba română, prin multiplicarea ameţitoare şi infinit amoroasă, dătătoare şi generatoare de dragoste, a contactelor dintre cuvintele acestei limbi. În poezia lui Ion Stratan s-a produs «infinitizarea», universalizarea prin «babelizare» lăuntrică a limbii române, relansarea ei din punctul de vedere al fiecărui cuvânt în parte. În poezia lui Ion Stratan, toate cuvintele stau de vorbă, fac societate şi fac amor, producând lumi alternative: în caz de dezastru (cel pe care-l trăim permanent, în mod cotidian), avem o infinitate de lumi posibile, una mai bună ca alta, în care să ne mutăm. Afirm, chiar, că Ion Stratan va rămâne în istoria mare şi «scurtă» a poeziei române cu titlul de cel mai avansat şi mai temerar poet al nebuniei limbajului din limbă”, nota Bogdan Ghiu în „România literară”, 43/2005.

Intrarea este liberă, în limita locurilor disponibile.