PAUL CONSTANTINESCU (30.VI.1909, Ploiești-20.XII.1963, București) este unul dintre cei mai reprezentativi muzicieni români, format exclusiv în cadrul școlii naționale de compoziție desăvârșite la București de Mihail Jora. Asemenea lui George Enescu, Paul Constantinescu a fost un talent artistic multilateral, manifestând aptitudini excepționale în domeniul literaturii (versifica spontan, cu mare ușurință) – vezi scrisorile lui în versuri, dar și libretul operei O noapte furtunoasă conceput de el în versuri în parametrii stilistici ai limbajului literar caragialian.
Schița lesne din câteva trăsături de creion, portretele confraților muzicieni, lăsând posterității peste 150 de portrete-caricaturi ale unor muzicieni români și străini.
A desfășurat de asemenea o prodigioasă carieră pedagogică la Academia de muzică religioasă și la Conservatorul bucureștean.
Creația sa, cuprinzând peste o sută de opusuri, atinge toate genurile muzicale: simfonic, vocal-simfonic, coregrafic-simfonic, vocal, liric, coral, concertant, de cameră, muzică pentru teatru și muzică religioasă.
Încă de tânăr, Paul Constantinescu și-a trasat în mod clar și constant concepția componistică bazată pe afinitățile sale pentru melosul psaltic bizantin și folclorul românesc, pe care le-a studiat îndeaproape și le-a transfigurat în opusuri inovative.

Suita Românească a fost compusă în mai multe etape: Colind, Descântec și Bocet s-au zămislit în anul 1930, în timpul studiilor la Conservator cu Mihail Jora. La începutul anului 1931 compune Cântec Bătrânesc, completând suita abia în anul 1936, cu Jocul Călușarilor. Primele două părți au fost prezentate în primă audiție la Radio, sub bagheta lui Mihail Jora (27.XII.1932). Ion Nonna Otescu se apleacă asupra lucrării cu mare interes, programând-o în mai multe concerte ale Filarmonicii, iar la 2 februarie 1937, o dirijează la Radio, în forma finită, însuși compozitorul. Cinci ani mai târziu, Paul Constantinescu reorchestrează lucrarea, această ultimă versiune, înregistrată în 1960 de Orchestra de Cameră Radio sub bagheta lui Constantin Bobescu păstrându-se în arhivele audio ale Radio-ului și fiind redată pe acest album.

Nunta în Carpați întrunește într-adevăr o seamă de însușiri ce-i dau o înfățișare deosebită. Vreau să spun prin aceasta că trăiește prin rusticitate curată, prin lumina și umbra ce se desprind din întreaga ei structură, ce consfințesc adevărata operă de artă, scria Mihail Jora în Timpul din 6 iunie 1939. Cea mai concludentă versiune interpretativă este cea reprodusă pe acest CD deoarece a fost realizată de Orchestra simfonică Radio sub bagheta lui Constantin Silvestri atunci când autorul lucrării era în viață.

Triptic (poem folcloristic pentru orchestră) – Moartea, Copilăria, Nunta este titlul exact consemnat de autor pe manuscrisul autograf din Biblioteca Radio. În caietul-manuscris conținând toate opusurile sale, Paul Constantinescu precizează că lucrarea este o prelucrare din muzica mea de filme și a fost concepută în formă redusă, iar în forma pentru orchestră mare, existentă în inventarul Bibliotecii Radio, fiind înregistrată în două interpretări: sub conducerea muzicală a lui Sergiu Comissiona (p.a. 21.VIII.1954) și cea a lui Carol Litvin (cu Orchestra simfonică Radio, inclusă pe acest album), în anul 1959.

Isarlîk. În anul 1930, apare la Editura Cultura Națională volumul Joc second de Ion Barbu, marcând trecerea către o gândire poetică abstractă, matematică, sublimată până la esență. Fascinat de universul balcanic viu colorat antonpannesc, Ion Barbu dă la iveală ciclul baladesc balcanic, sursa opusului constantinescian. Prima variantă a poemului burlesc Isarlîk a fost finalizată la 20 septembrie 1933, când Paul Constantinescu se perfecționa muzical la Viena și proiecta să scrie o operă pe un text de Caragiale. De aici și afinitățile stilistic-semantice dintre cele două capodopere constantinesciene. Interesul lui pentru poezia barbiană se dovedește și prin faptul că în arhivele Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România există un alt manuscris nefinalizat, intitulat Nastratin Hogea la Isarlîk, datând din anul 1936 când de altfel, compozitorul creează varianta finală a poemului Isarlîk pentru soprană, orchestră de suflători, pian, xilofon și baterie.
(Prof. Univ. Dr. Sanda Valentina Hîrlav-Maistorovici – Extrase din prezentarea albumului)

PAUL CONSTANTINESCU, Portret componistic
#	Titlu	Interpret	Compozitor/Textier	Durată	Ascultă :
1	Suita românească (Colind, Descântec, Bocet, Cântec bătrânesc, Jocul Călușarilor)	Orchestra de Cameră Radio, dirijor Constantin Bobescu	Paul Constantinescu	00:13:24
2	Suita de balet „Nunta în Carpați”	Orchestra Națională Radio, dirijor Constantin Silvestri	Paul Constantinescu	00:27:33
3	Triptic simfonic (Moartea, Copilăria, Nunta)	Orchestra de Cameră Radio, dirijor Carol Litvin	Paul Constantinescu	00:15:20
4	„Isarlîk” – poem burlesc, text: Ion Barbu	Soprana Arta Florescu, Orchestra Națională Radio, dirijor Emanuel Elenescu	Paul Constantinescu	00:03:40
Înregistrări Radio România, Studioul de Concerte „Mihail Jora”: 1960 (1); 1963 (2); 1959 (3); 1966 (4).