CARTE + CD
ÎNREGISTRĂRI ISTORICE RADIO ROMÂNIA
Cuvânt-înainte de Cosmin Ciotloș
Piesa de teatru Ultima oră a fost scrisă de Mihai Sebastian în 1932, iar premiera absolută a a avut loc pe 25 ianuarie 1946, la un an după moartea autorului, la Teatrul Național București, în regia lui Moni Ghelerter.
Vă propunem să ascultați povestea cu suspans și iz contemporan, în ritm cinematografic, excelent transpusă radiofonic în spectacolul din anul 1953, în regia semnată de Constantin Moruzan și Moni Ghelerter. Distribuția de aur reprezintă un argument în plus pentru a asculta un spectacol de colecție, pus în „scena” de acasă, cu ajutorul imaginației dumneavoastră.
„Ce anume a adus împreună cele două proiecte teatrale pe care, într-un moment de inspirație, Mihail Sebastian le-a sudat în ceea ce numim azi, unitar, Ultima oră? Știm din însemnările de jurnal ale scriitorului că, înainte de ianuarie 1942, el avea în minte o piesă dedicată corupției din presă (o cunoștea, căci practicase aproape două decenii gazetăria de actualitate nu numai literară) și o alta, purtând titlul de lucru Alexandru cel Mare, exploatând, probabil descoperirile à outrance ale profesorului Andronic:
Ieri după-masă, în fine, în timp ce vedeam un film, mi s-a părut deodată că «am găsit». Aveam o idee, un titlu (Alexandru cel Mare) și două personaje. Am ieșit de la cinematograf într-un fel de excitare optimistă (ca întotdeauna când «văd» un proiect de carte sau de piesă). Pe drum spre casă, ideea dobândea contur, se împlinea – dar, la un moment dat, mi-am dat seama că e ceva cu totul prea sumar, prea subțire, prea fragil, ca să alimenteze trei acte. Nu mă simt acum în stare să scriu o piesă de poezie intimă. Nici măcar un alt «Jocul de-a vacanța» n-aș putea face acum. Nu, nu – îmi trebuie ceva mai plin, mai truculent, mai bogat. Îmi trebuie o schelărie solidă de piesă: multe personaje, multe incidente, o intrigă, o acțiune – o anumită abundență teatrală care să utilizeze din plin și semnătura lui Nicușor, și trupa Naționalului. O asemenea piesă ar putea fi, ar fi putut să fie «Ultima oră». Nu știu dacă am făcut și nici când am făcut această reflecție. Nu știu când am făcut joncțiunea între «Alexandru cel Mare» și «Ultima oră». Cred că a fost o chestiune de un minut, de o secundă. Într-o clipă cele două proiecte au fuzionat. «Ultima oră» a devenit actul I, iar «Alexandru cel Mare» actul al II-lea al aceleiași piese. Îmi lipsește actul III – dar am atâtea elemente de comedie în primele două, încât mi se pare că totul se va rezolva de la sine»“.
Fragment din Ultima oră, ultimul act, prefața semnată de criticul literar Cosmin Ciotloș
Distribuția:
ALEXANDRU ANDRONIC – Costache Antoniu
GRIGORE BUCȘAN – Ion Finteșteanu
I.D. BORCEA – Niky Atanasiu
ȘTEFĂNESCU – Jenică Constantinescu
VOICU – Alexandru Demetriad
POMPILIAN – Șerban Iamandi
BRĂNESCU – Ion Talianu
AGOPIAN – Dumitru Amigdalis
HUBERT – Dobre Ene
NIȚĂ – Ion Horațiu
MAGDA MINU – Marcela Rusu
GABY- Carmen Stănescu
ANA – Maria Voluntaru
DOMNIȘOARA WERNER- Victoria Corciov
CRAINICUL – Sorin Balaban
Regia artistică: Constantin Moruzan, Moni Ghelerter
Înregistrare Radio România din anul 1953
