Cronici
 
Cronică
Multimedia
 
Cristina Manole :

Decenii în șir, înainte și după 1989, Paul Grigoriu a fost una dintre vedetele radioului public. Un redactor și un realizator de emisiuni radiofonice, atunci cînd nu a ocupat și funcții administrative. O personalitate. O voce pregnantă, care a impus nu doar informații și comentarii, ci și stil. Ieșit din circuitul vieții publice și retras într-o orgolioasă solitudine, într-un sat din Muntenia, Paul Grigoriu revine în atenția admiratorilor săi cu un volum de false memorii/amintiri. G de la Gugiumeni. Falsă monografie (Editura Casa Radio, 2013) conține extrase în lectura autorului – volumul beneficiază de un CD și de un cald și evocator cuvînt înainte semnat de Titus Vîjeu. Cartea lui Paul Grigoriu este o tandră-amar resemnată evocare a satului românesc de astăzi. Un Macondo autohton (Gugiumeni este o ficțiune), populat de oameni vii. Lumea moromeților intrați în UE și admiși în NATO. Splendide portrete de țărani – cu nume și biografii care l-ar fi entuziasmat pe MHS (Ciupeală, Oac, Limbă, Nae Ozon, Stomac, Alifie, Pistolică, Sebo – de la C’est beau, „după trei ani de muncă în Belgia, mustăcios și sărac lipit pămîntului...“, Colivaru, Mangiare, Coșbuc, Bau, Vasiliu-Bolnavu), calde evocări ale Gugiumenilor –, locuri și oameni, dar și preumblări prin memoria afectivă a autorului. „Vremuri“ – la propriu și la figurat – cu Phoenix, cu „obiceiuri de nutriție“, diverse alcătuiri ale lumii rurale și „tendințe ocupaționale actuale“, care sînt expresia lumii în care supraviețuiește România reală. Nu știm cît de eternă, dar ea există. Acum. După cartea lui Sorin Preda, Moromeții. Ultimul capitol, avem încă o mărturie de prima mînă despre această lume care există și nu se vede. De luat aminte. Un gînd de bine lui Paul Grigoriu. Care acum tace. Și scrie.

2014-02-21 (Observator Cultural, Nr. 711)