Recuperarea şi valorificarea unui moment cultural fundamental reprezintă – cu cât înaintezi spre estul Europei – un tip de întreprindere tot mai rar întâlnit. Sau dacă acesta se iveşte, adesea este umbrit de o seamă de aspecte care ţin de neîndemânarea contemporanilor în a se ridica la înălţimea scopului propus.

Anul trecut, lansându-le pe piaţă cu prilejul celei de a XX-a ediţii a Festivalului Internaţional „George Enescu”, Editura Casa Radio a reuşit performanţa de a se ridica la înălţimea unei astfel de recuperări, prin editarea unei serii dintre cele mai importante întâlniri artistice prilejuite de prima ediţie a festivalului, cea din anul 1958. Şi pentru că amintirile publicului larg poartă date tot mai recente, este necesară o rememorare a acestor înregistrări reper pentru ceea ce înseamnă nu doar cea mai de succes instituţie de cultură românească la nivel internaţional – este vorba despre Festivalul Internaţional „George Enescu” – ci şi pentru ideea de continuitate şi identitate culturală naţională racordată la cea europeană şi nu numai.
Aceste înregistrări aflate în patrimoniul radioului public reprezintă momente artistice excepţionale purtătoare în cel mai înalt grad ale spiritului enescian, fie că este vorba despre muzica marelui compozitor (de curând dispărut la aceea dată) sau despre modul în care acesta înţelegea să abordeze fenomenul muzical în general. În sprijinul acestei realităţi stă faptul că absolut toţi protagoniştii acestor interpretări au avut şansa de a veni în contact nemijlocit cu acea ardenţă a privirii-gândire cu care George Enescu îi molipsea pe toţi cei care veneau în contact cu arta sa fie ea violonistică, dirijorală, componistică sau pedagogică.

Cele 6 duble discuri-cronică conţin capodopere ale literaturii clasico-romantice cu interpreţi legendari precum David Oistrah, Yehudi Menuhin sau pianistul Claudio Arrau, aflaţi la apogeul carierei lor internaţionale, maeştri ai baghetei ca George Georgescu sau Constantin Silvestri, mari solişti români ca Maria Fotino sau Radu Aldulescu şi nu numai, alături de Orchestra Naţională radio sau Filarmonica George Enescu. Printre acestea se găseşte şi premiera naţională a capodoperei enesciene Oedipe, în versiunea dirijorală a inegalabilului Constantin Silvestri, avându-i în distribuţie pe David Ohanesian, Elena Cernei, Zenaida Pally, Nicolae Secăreanu.
Aceste interpretări şi mai ales acea efervescenţă spirituală care domina prima ediţie a festivalului sunt un reper care înflăcărează şi astăzi privirile celor care – la aceea vreme foarte tineri fiind – au avut şansa de a se afla în sală la concertele festivalului. Cu toate acestea, doar imprimarea acestor momente muzicale istorice nu era suficientă pentru a descrie în mod coerent şi convingător pentru ochii minţii tinerelor generaţii importanţa acelor momente. De aceea, adăugarea unor interviuri şi declaraţii care au fost acordate chiar de actorii principali ai acestor înregistrări, dar şi de George Enescu însuşi, vorbind despre muzica interpretată sau evocând momente de colaborare artistică comune, reprezintă acea diferenţă esenţială dintre un simplu gest de reeditare, valoros şi necesar, desigur, şi un act de cultură pe deplin asumat. Dovedindu-şi prin posibilitatea alăturării acestor documente unice forţa de a conserva aceste repere spirituale, Radio România dezvăluie astfel o (mică) parte din imensul potenţial pe care îl are ca principal factor de conservare şi repunere în circulaţie a valorilor culturale naţionale.

La toate acestea se adaugă şi prezentarea acestor cinci albume, informaţia vizuală fiind unitară, fără a fi monotonă, cu un conţinut al booklet-urilor care prin ceea ce dezvăluie – în limba română şi engleză – arată cât de interesanţi şi pasionaţi au fost artiştii acelei epoci în care George Enescu – strălucind în maniera sa unică – a coexistat cu câteva generaţii de interpreţi, compozitori şi mari gânditori ai muzicii într-un climat de efervescenţă culturală autentică la care ne gândim astăzi cu nostalgie şi respect şi care a marcat deceniile care au urmat.
Astăzi, lucrurile sunt privite în mod inerent prin prisma bombardamentului informaţional în care sunt detonate tot mai multe gloanţe oarbe sau obuze expirate. Cu toate acestea, nu trebuie să uităm faptul că aceste înregistrări şi suflul viu (audibil în interviuri) al oamenilor care au animat acea primă ediţie a Festivalului Internaţional „George Enescu”, au servit alături de nu foarte multe alte repere, drept hrană spirituală chiar şi prin simpla evocare pentru deceniile de restrişte care au urmat. Începeau anii în care s-a produs acea desincronizare de valorile culturale ale lumii civilizate, construind o stare de fapt ale cărei urmări se pot vedea şi astăzi.

Albumele pot fi cumpărate on line pe www.edituracasaradio.ro

2012-01-25 (Art Act Magazin)