Carte+CD(Audiobook) > Biblioteca de poezie românească
 
Strofe pentru toată lumea
Bookmark and Share
Autor : ION MINULESCU
Colecție. Serie :
Copertă / Ilustrații : Luca Jebeleanu/Tudor Jebeleanu
ISBN : 978-973-7902-870
Format : 17 x 17
Nr. pagini : 100
Durată CD : 60'54''
Anul apariției : 2012

Stoc : NU

10.00 RON
Descriere
Cronici
 

Ascultă :

Două înregistrări din Arhivele Radio România (1928, 1968)
Prezentare și note de Florin Iaru
Ilustrații de Tudor Jebeleanu
ediția a II-a

Ion Minulescu ar sta și azi ascuns între paginile istoriei literare, vegheat de cifra trei și ascuns de poarta verde, dacă un ciudat proces de reevaluare a stilurilor și poeticilor n-ar funcționa. Puberii îl descoperă la începutul adolescenței și îl uită la sfârșitul ei. Descoperirea e ca o explozie de artificii, urmată de jurăminte de credință eternă și ridicolă. Dar e acel soi de ridicol care-ți încălzește inima. Despărțirea e rușinată, ca un divorț pentru nepotrivire de caracter. În ciuda separării violente, lumina stinsului amor îi luminează încă. Iar versurile răsar în minte, nechemate, așa cum sar sunetele dintr-un pian cu clapele la vedere.[...]
Cine nu mai ține minte hitul anului '68, Romanță fără ecou, cântat de Mondial? Firește, nimeni, cu excepția celor care nu l-au auzit vreodată! Am să reproduc versurile, pentru a putea înțelege a doua receptare a poetului Romanțelor pentru mai târziu, precum și popularitatea ce i-a urmat: „Iubire, bibelou de porțelan,/ Obiect cu existența efemeră,/ Te regăsesc pe-aceeași etajeră/ Pe care te-am lăsat acum un an…// Îți mulțumesc!…/ Dar cum?… Ce s-a-ntâmplat?…/ Ce suflet caritabil te-a păstrat/ În lipsa mea,/ În lipsa ei,/ În lipsa noastră?…/ Ce demon alb,/ Ce pasăre albastră/ Ți-a stat de veghe-atâta timp/ Și te-a-ngrijit/ De nu te-ai spart/ Și nu te-ai prăfuit?…// Iubire, bibelou de porțelan,/ Obiect de preț cu smalțul nepătat,/ Rămâi pe loc acolo unde ești…/ Să nu te miști…/ Și dacă ne iubești –/ O!… Dacă ne iubești cu-adevărat –/ Așteaptă-ne la fel încă un an…/ Un an măcar…/ Atât…/ Un singur an…// Iubire, bibelou de porțelan!…” Succesul a fost fulgerător și a reprezentat reinventarea, la nivelul publicului, a lui Ion Minulescu. În fond, această poezie descrie cel mai bine arta, crezul și slăbiciunile poetului. La loc de frunte stă accesibilitatea. Versurile nu presupun nicio complicație, nicio fractură logică. Oricine poate citi și înțelege că: dragostea dintre doi posibili foști amanți trebuie amânată din nou, din cauza unor evenimente neclare. Cititorul naiv simte, cu toată fibra, că iubirea, deși puternică, e foarte fragilă. Și chiar cel mai încăpățânat cititor ar conjura iubirea să dăinuiască. Apoi vin la rând tonul și lexicul. Muzica poeziei e jovială, cu o perfect aplicată mască a profunzimii. (G. Călinescu spune că are sonoritate de fanfară – ceea ce se bate cap în cap cu motivul intimist al poeziei.) Nici urmă de stele și fân, nu tu car cu boi, nicio monadă pe cerul simbolurilor. Bibeloul, dimpotrivă, e obiectul cel mai definitoriu pentru gospodăria burgheză medie și el, numai el, dă dimensiunea minionă, semi-kitsch a subiectului. Termenii „caritabil”, și „efemeră” spun că suntem martorii lipsiți de discreție ai „suferinței” unor orășeni get-beget. Nu e departe Zița lui Caragiale, cântând cu gândul la o „perlă de iubire”. În ciuda fracturării vizuale a versurilor (care ar putea să-l apropie de un Maiakovski), Minulescu produce o prozodie standard, cu aparență liberă. Senzația publicului e de modernism. Sprijinită de o muzică adecvată, Romanța fără ecou a avut ecou. [....]
Emblematic, [bibeloul minulescian] descrie, într-un timp condensat, transformarea dramatică a gusturilor noastre. Deopotrivă cu îmblânzirea gustului, cu o toleranță, o melancolie de neînchipuit în urmă cu zece ani. Bibeloul minulescian nu e decât micuța tanagra, la origine o imitație de teracotă, pentru uz domestic, a statuilor care împodobeau cetățile antice. Azi, la mare cinste, uimește privitorul prin delicatețe, ingeniozitate, naivitate. Timpul a făcut din imitație un obiect original. Bibelourile bunicii au fost, probabil, marfă de mâna a doua, în același scop domestic. Azi, ele sunt expresia unei epoci, mai puternică decât istoria însăși. „Chiar de s-a spart/ Și s-a cam prăfuit” poezia lui Minulescu stă liniștită în raftul ei. Va fi întotdeauna cineva care să o citească și, ridicol cum numai un tânăr sentiment poate fi, să o creadă pe cuvânt.
(Fragmente din prezentarea Mitică și amorul cavaleresc, semnată de Florin Iaru)

Sumar CD
Strofe pentru toată lumea

O înregistrare unică: 2 poeme rostite de autor, 3 octombrie 1928
1. Vizită nocturnă (Cu toamna în odaie); 2. Romanța Rozinei
Din recitalul de poezie „Ion Minulescu”, 26 februarie 1968
3. În loc de prefață; 4. Ecce homo; 5. Rânduri pentru carte; 6. Crepuscul la Tomis; 7. Primăvară inutilă; 8. Romanța cheii; 9. Într-un bazar sentimental; 10. Romanța răspunsului mut; 11. Romanța tinereții; 12. Cântec de leagăn; 13. Romanță fără ecou; 14. Moartea pasagerului; 15. Celei care trece; 16. Nocturnă; 17. Romanța celor trei corăbii; 18. Celei care pleacă; 19. Odeletă; 20. Romanța noastră; 21. Glasul morilor; 22. Trei lacrimi reci, călătoare; 23. Acuarelă; 24. Strofe pentru zăpadă; 25. Romanță fără muzică; 26. Romanță policromă; 27. Cânta un matelot; 28. Alea jacta est; 29. Ita est… ; 30. Romanța inimii; 31. Ultima oră; 32. Romanța soarelui; 33. Romanța celui ce s-a întors.

Recită: Ion Minulescu (1, 2); Constantin Codrescu (3-5); Florian Pittiș (6, 7); Valentin Plătăreanu (8, 9); Dumitru Furdui (10, 11); Mariana Mihuț (12, 13); Victor Rebengiuc (14, 15); Dana Comnea (16-18); Ludovic Antal (19-22); Valeria Gagialov (23); Marina Mărutză (24); Traian Stănescu (25-27); Dinu Ianculescu (28-30); Septimiu Sever (31-33).

Editor științific: Hubert Pernot (1, 2)
Redactor: Constantin Săbăreanu (3-33)
Regia artistică: Mihai Zirra (3-33)