Schumann era tânăr când a compus Kreisleriana, în 1838, şi era atât de îndrăgostit de Clara… Şi iubirea lor avea atâtea obstacole în cale… Pasiunea lor romantică, patetică, neliniştită, plină de frământări metafizice răzbate din fiecare notă a partiturii. Zbuciumul interior alternează cu un lirism cald şi calm, uneori optimist. Fantasticul imaginilor înfricoşătoare, apăsătoare, angoasante, acele stihii rele şi implacabile, se alătură sentimentului de dureroasă fericire, de căldură şi speranţe specifice anilor tinereţii. Ce tumult, tulburător, găsim în aceste pagini muzicale!

Piesă de încercare a repertoriului pianistic, Mefisto Vals de Franz Liszt este una din cele mai dificile piese de virtuozitate scrise vreodată pentru pian, poate cea mai grea. De ce? Într o durată de timp relativ scurtă, sunt trecute în revistă, fără nici un moment de respiro, cele mai îndrăzneţe „acrobaţii” pe claviatură (să ne gândim numai la faimoasele salturi în octave!). În acelaşi timp, la fel de importantă şi dificilă este redarea imaginilor literar muzicale: un vals în care diavolul se distrează, în care batjocura sa rafinată şi răutăcioasă de la început se transformă (după episodul liric median, ca o grădină vrăjită, dar otrăvită) într un dans diabolic dezlănţuit, în care Mefisto învinge naivităţile oamenilor, rânjind şi râzând în hohote.

Skriabin a compus 91 de Preludii, în toate perioadele de creaţie ale vieţii. La început, sub influenţa lui Chopin (pe care îl considera „ca un prieten, ca un frate”), mai apoi construindu şi propriul său limbaj muzical – sofisticat, misterios, ezoteric, temerar, straniu –, ajunge să poată fi considerat chiar un precursor al muzicii seriale, al unor Schönberg sau Webern (aşa cum observă Robert Bernard în Histoire de la Musique, 1963).

Studiile Tablou, din cele două cicluri op. 33 (1911) şi op. 39 (1917), reprezintă transpunerea în muzică a unor imagini ce îl obsedau pe Rahmaninov. Nimeni însă nu a aflat vreodată cu exactitate ce a dorit compozitorul să „picteze” pe pânzele sale sonore. (...) Datat 2 februarie 1917, Studiul op. 39 nr. 9 în Re major, ultimul din ciclu, este singurul într o tonalitate majoră, luminoasă, plină de bucurie şi ritm, încheind într un mod neaşteptat sumbrul caiet op. 39. Este un contrast, un final în care se aud zvonuri de clopote (atât de iubite de Rahmaninov), dar şi străluciri tipice tehnicii sale de o maximă virtuozitate pianistică.

(Extrase din prezentarea albumului realizată de pianista Ilinca Dumitrescu)

ILINCA DUMITRESCU – RECITAL DE PIAN
#	Titlu	Interpret	Compozitor/Textier	Durată	Ascultă :
1	Kreisleriana op. 16		Robert Schumann	00:28:32
2	Mefisto Vals		Franz Liszt	00:11:32
3	Preludiul op. 11 nr. 9		Aleksandr Skriabin	00:01:36
4	Preludiul op. 11 nr. 10		Aleksandr Skriabin	00:01:34
5	Preludiul op. 16 nr. 3		Aleksandr Skriabin	00:02:23
6	Studiu-tablou op. 39 nr. 9		Serghei Rahmaninov	00:03:46
Înregistrări Radio România / Radio Romania recordings, speciale / studio recordings: 1979 (1-5); din concert, Ateneul Român / live recording, Romanian Athenaeum: 1977 (6).