Ziua Culturii Naționale, sărbătorită pe 15 ianuarie, odată cu ziua poetului Mihai Eminescu, trebuie celebrată cu gândul la marii oameni de cultură români. Profesor, critic, estetician, filosof al culturii, Tudor Vianu este fără îndoială ultimul mare cărturar român.
Editura Casa Radio vă invită joi, 15 ianuarie, de la ora 18.30, la Ceainăria Cărturești Verona din Strada Arthur Verona nr. 13-15, la o audiție specială Tudor Vianu și la o dezbatere despre importanța personalității acestuia pentru cultura română, pornind de la dublul CD Tudor Vianu, Cum se scrie o carte. Conferințe radiofonice, recent apărut la Editura Casa Radio, în Colecția „Lecturi pe întuneric”. La dezbatere vor participa criticul și teoreticianul literar Carmen Mușat, Vlad Alexandrescu, istoric al ideilor și profesor la Universitatea București, criticul literar George Neagoe și Luigi Bambulea, critic și eseist.
Audiobook-ul Tudor Vianu, Cum se scrie o carte. Conferințe radiofonice reprezintă un eveniment editorial absolut. Cele două CD-uri conțin 11 conferințe radiofonice istorice din Arhivele Radio România, înregistrări realizate între 1955 și 1964 de Tudor Vianu. Printre cei prezenți în aceste studii radiofonice se numără Mihai Eminescu, George Coșbuc, Tudor Arghezi, Nicolae Labiș, Cervantes, Goethe, Victor Hugo, Shakespeare, iar audiobook-ul dezvăluie și o altă ipostază, mai puțin cunoscută a lui Vianu, cea de poet. Difuzat în premieră în seara zilei de duminică 26 aprilie 1964, poemul Shakespeare avea să fie ultima înregistrare radiofonică a lui Tudor Vianu. O lună mai târziu, pe 21 mai, cărturarul se stingea din viață. Se încheia astfel o activitate radiofonică de 35 de ani. Cu începere din 1929, Tudor Vianu susține la microfonul radioului public peste 100 de conferințe.
„Cele 11 conferințe și poemul Shakespeare, citite la Radio România, între 1955 și 1964, dezvăluie trăsăturile unui spirit umanist, înrudit cu seniorii criticii socio-literare de astăzi: M.H. Abrams, George Steiner sau Harold Bloom. Glasul profesorului sună plin, uneori cu infuzii oraculare la pasaje extrase din opere, și totdeauna cu accente bine calibrate asupra explicațiilor, a interogațiilor, a problematizărilor și a controverselor. Ultima silabă este (de)stinsă, ca și cum faptelor nu le-ar trebui demonstrații. Vorbitorul își îmbracă monologul într-un simpozion cu trecutul și prezentul…” (George Neagoe, Proba magistraturii. Cum se vorbește despre cărți, fragment din booklet).
Mai multe detalii pe www.edituracasaradio.ro.
Partener media: Radio România Cultural
