Cronici
 
TUDOR BANUȘ / ȘERBAN FOARȚĂ
Tandem

 
Bookmark and Share
Cronică
Multimedia
 
Marius Chivu :

● Tudor Banuș & Șerban Foarță, Tandem, CD-carte, Editura Casa Radio, 2014.

Pe Șerban Foarță l-am numit acum ceva timp, chiar în această rubrică, Captain Picard al poeziei românești, pentru energia și ingeniozitatea cu care a explorat frontierele genului liric. În ultimul deceniu, Șerban Foarță a publicat enorm, uneori și cîteva cărți pe an, a rescris cărți vechi („retocmit pre stihuri“), a dramatizat în versuri și a versificat à la manière de, a experimentat liric pe subiecte date, a scris „rimoromane“ și romane palindromice, „narațiuni fotovirtuale“ și „dagheroversuri“, a compus eseuri, epistolare și cărți de interviuri, a tradus și a adaptat din alte limbi, astfel încît, privind acum în urmă, Șerban Foarță pare că și-a pus în cap să inventeze cîte un gen pentru fiecare carte publicată. Jocurile fonetice și lingvistice (aliterații, omofonii, eufonii, tautofonii, holorime, omonime, paronime, acronime, anagrame ș.cl.), dar și licențele și pseudoetimologiile, citările și citatele, pastișele și parodiile, (lipo)grafiile și grafemele, toată gama de giumbușlucuri cu sunete, litere și sensuri se găsește în opera sa absolut originală și perfect intraductibilă.

Povestea cărții de față (care se înscrie în seria de cărți-colaj și albume realizate de Șerban Foarță, în anii trecuți, împreună cu graficieni precum Romelo Pervolovici și Ion Barbu) este, pe scurt, aceasta: poetul timișorean Șerban Foarță și ilustratorul parizian Tudor Banuș s-au întîlnit reciproc, la distanță de cîțiva ani, în cărți – în Enciclopedia Zmeilor a lui Mircea Cărtărescu (Editura Humanitas); respectiv, în volumul de versuri Nu știu alții cum sînt… (Editura Cartier). Cei doi artiști au descoperit că sînt născuți în aceeași zi de 8 iulie și s-au numit „frați într-un baroc și zodie“. Colaborarea celor doi a început în toamna lui 2012, cînd revista Observator cultural le-a găzduit rubrica de desene & poeme „Tandem“ care, după cincizeci de episoade, s-a transformat în această carte. Metoda de lucru la două mîini a celor doi artiști a fost chestionată de Ovidiu Șimonca într-un interviu luat în oglindă în toamna anului trecut, interviu din care-i citez pe amîndoi: „Trimit la Timișoara desenul, însoțit de un titlu provizoriu. Uneori îi discutăm/disecăm semnificația prin e-mail sau la telefon. Cîteodată poetul «vede» aspecte ce dau o altă interpretare desenului decît cea pe care am inițiat-o… Dansul acrobatic de idei și subtilitatea intelectuală ale poetului dețin performanța de a îmbrăca în cuvinte potrivite desenele mele“ (Tudor Banuș) și „Primesc desenul său prin e-mail… Unele (de fapt, cele mai multe) desene sînt baroce, onirice sau de o mare bogăție a «arabescului», a liniei sinuoase, a volutei… Relația poezie – desen rezidă, pentru mine, în verbul elin graphein, «a scrie» și, totodată, «a picta»… Dacă, îndeobște, graficianul ilustrează textul literar, în cazul nostru e pe dos.“ (Șerban Foarță)

Într-o carte de acum cîțiva ani, Încă un căpcăun (Editura Curtea Veche), Șerban Foarță compunea un meta – poem sub forma unui joc al limbii în care autorul se proiecta în lumea binecunoscutului monstru (lingvistic, se-nțelege!) Shrek, devenind, pe numele mic, Shrekban. Ei bine, Tandemulanything rhymes, chiar și în cazul unor monștri onirici de cuvinte, alcătuind o arcă a fabulelor ermetice, un breviar borgesian ludic, un fantasy grafico-liric-livresc, însoțit de citate din latină sau din engleza internaută, altoit cu referințe la scriitori români precum Cantemir, Blaga, Arghezi, Bacovia sau Barbu, și străini, precum Shakespeare, Goethe, Tennyson, Lautréamont.

Tandemul Banuș – Foarță este un perpetuum graphile barochist, deopotrivă grafic și scriptural, vizual și muzical (și nu doar prin cele două CD-uri pe care poetul își recită cele 50 de poeme), oniric și livresc, enciclopedic și ludic, ermetic și gratuit. Un experiment plin de fantezia celor două limbaje, după cum se poate vedea, chiar dacă unilateral, fără desenul originar, în poemul următor, intitulat „Muzica sferelor“, care are un motto din Faust-ul lui Goethe – „Die Sonne tönt nacht alter Weise / In Brudersphären Wettgesang“:

„Muzica sferelor nu e făcută din geamăt și țipete,
ca una ce nu e o arie vorbită, un Sprechgesang,
altminteri, în gînd, iar nu în auz, stelarele sclipete,
cu toatele,-și au sonul propriu: cling-cling sau balang,
și, precum nestematele neîncuiate în sipete,
strălucesc după zodie, chakră sau rang.
Cu toatele,-au fost ridicate în cer cu un scripete
și atîrnate de boltă, cum ornicu-n turn, cu un ștreang;
numai că el nu se vede – așa cum, în țara Egipet, e
invizibilă raza ce leagă cu fir de paiang
cele trei piramide Giza de triada de clipete
ale, iarna, centurii-Orionului, căruia-i țin cosmicul hang,
astfel încît armonia celestelor sfere îmbibe-te, –
cea pe care gravura o-nchipuie-n cheie Yin-Yang…“

2015-03-12 (Dilema veche, nr. 578, 12-18 martie 2015)