Cronici
 
C. GOLDONI. Bădăranii
 
Bookmark and Share
Cronică
Multimedia
 
Alexandru Aciobăniței : Emisiunea “Expresul de seară” – Radio România Cultural

„Anii ’50 reprezintă […] anii cei mai buni pentru teatrul radiofonic. Acel deceniu, 1950-1960, este încărcat de producții radiofonice extraordinare. Foarte rar se putea vorbi atunci despre un eșec în privința unei producții radio. […] Se investea foarte mult moral în privința asta, se aduceau cele mai bune voci. Regizori - precum Zirra, Stratilat - aduceau numai nume pe care ei le simțeau că pot face maximum de performanță în privința radioului. [Aceste piese – n.red] construiesc perfect acea atmosferă, să spunem venețiană, să spunem a Peninsulei Italice. De ce construiesc? Pentru că actorii de atunci sunt formați în timpul monarhiei, o perioadă în care teatrul românesc avea posibilitatea să se dezvolte și atunci acești actori erau foarte culți, știau exact pe ce se pună accentul, știau exact cum să se transforme.
[…] Birlic, Giugaru și Calboreanu rămân în istoria teatrului românesc, implicit în istoria teatrului radiofonic, prin rolurile pe care le-au făcut în Bădăranii. Lunardo este Alexandru Giugaru, Alexandru Giugaru este Lunardo. Dacă ne gândim la felul cum Lunardo pune accentele în momentul când dorește să cenzureze anumite tendințe de normalitate ale fiicei sale Lucetta, în momentul când ascultăm cum pune problema în raport cu soția sa, interpretată de la fel celebra Cella Dima, ne imaginăm că așa, probabil, l-a vrut Carlo Goldoni pe Lunardo. Alexandru Giugaru, născut în Moldova la Huși, este una dintre cele mai importante voci ale teatrului românesc; atât pe scenă, cât și la Radio reușea foarte bine să moduleze, să nuanțeze și să simtă acest lucru în Bădăranii." (Radio România Cultural, emisiunea “Expresul de seară”)

2009-06-16 (Radio România Cultural)