Cronici
 
Microfonul vagabond (1932-1935). Publicistică literară radiofonică din arhiva Societății Române de Radiodifuziune: [Reportaje, însemnări de călătorie, eseuri]
 
Bookmark and Share
Cronică
Multimedia
 
Romul Munteanu :

Sub genericul Microfonul vagabond sunt adunate, într-un prim volum, diverse reportaje, însemnări de drum din anii 1932-1935.

Se știe doar că impresiile de călătorie au constituit din cele mai vechi timpuri un important mijloc de cunoaștere. Numeroși scriitori români, dintre care menționăm pe D. Golescu, Ion Codru-Drăgușanu, D. Bolintineanu, V. Alecsandri, Alecu Russo, N. Filimon au cutreierat pământurile țării sau alte meleaguri de pe continentul nostru. Toate acestea constituie o complexă literatură de călătorie, pe care și astăzi o citim cu interes și plăcere.

Să ne amintim că oamenii au trăit întotdeauna cu privirile ațintite spre exterior. Ei doreau să vadă și să știe, iar cei mai înzestrați n-au ezitat niciodată să comunice și altora impresiile lor. Fiindcă literatura de călătorie, dincolo de pitorescul priveliștilor consemnate, reprezintă și o sursă de informare și instruire.

Însemnările de drum n-au constituit o preocupare exclusivă a scriitorilor și a reporterilor. Oameni cu profesiuni diferite ca geografi, naturaliști, speologi, istorici au contribuit la realizarea acestori scrieri care pendulează între informație și arta reporterului înfiorat de frumusețile locurilor, diversitatea obiceiurilor și măreția unor edificii. Cine urmărește programul emisiunilor de odinioară de la Microfonul vagabond nu poate să nu constate că ele se întemeiază pe o vastă experiență universală și românească, furnizată de literatura frumuseților patriei. [...] Până și titlurile acestor emisiuni ca: "Din frumusețile pământului românesc" (Gh. Vâlsan) sau "Să ne cunoaștem munții" (I. Simionescu) sunt elocvente în acest sens. Ele reprezintă invitații la drumeție și cunoaștere, captând atenția publicului prin detalii atractive extrem de variate. Întreaga paletă geografică, etnografică și istorică este pusă în lumină pe această cale. Cititorul acestei antologii are, la un moment dat, impresia că harta complexă a țării se derulează cu toate planurile sale specifice în fața ochilor săi.

Dar relatările de călătorii din spațiul carpato-dunărean nu s-au oprit, după cum am putut vedea, doar la formele de relief. Ele atrag atenția asupra realizărilor ființelor umane care nu și-au construit doar case de adăpost în orașe și sate, ci și lăcașuri de cult.

În conferința despre "Mănăstirea Voroneț sau testamentul artei tradiționale", G.M. Cantacuzino face istoricul acestui așezământ, demonstrând, totodată că este o ultimă realizare de artă bizantină. În notele sale de drumeții, D. Stanciu se oprește asupra Mănăstirii Căldărușani, iar părintele Gala Galaction și-a comunicat impresiile pioase în "Note de drum la Mănăstirea Neamțului".

Dar călătorii români au avut mereu privirile ațintite spre interior și spre exterior. Ei n-au rămas cantonați doar în cadrul spațiului românesc. Mircea Eliade și-a împărtășit impresiile "Într-o mănăstire pe Himalaya" sau în eseul "Templele din sudul Indiei" Marin Bunescu povestește despre "Athosul artistic", iar P. Comarnescu ne oferă o viziune caleidoscopică despre un "Sfârșit de vară la Charleston unde vegetează o altă Americă" . Noi și ceilalți facem parte din planeta Pământ. Intelectualii români au întreținut în permanență o conștiință deschisă a publicului dornic să cunoască lumea, fie și numai pe calea undelor. Romulus Dianu relatează despre "O călătorie la Ankara", Al. Marcu poposește "În Corsica", iar C. Dron, în "Impresii dintr-o călătorie pioasă", vorbește despre locurile sfinte de la Ierusalim.

Fiecare dintre aceste conferințe este o invitație la lectură și cunoaștere. Primul volum din antologia Microfonul vagabond se configurează ca o mică și captivantă călătorie prin timp și spațiu.

1998-10-14 (Luceafărul)