Cronici
 
E un început în tot sfârșitul. Culegere selectivă din programele radiodifuzate în zilele din 17-25 decembrie
 
Bookmark and Share
Cronică
Multimedia
 
Magazin istoric :

[…] Când, la 22 decembrie 1989, dictatura comunistă s-a prăbușit, radioul, la fel ca televiziunea, la fel ca presa, la fel ca întreaga țară, și-a redobândit dreptul la liberă exprimare. În zilele Revoluției din decembrie 1989, înfruntând pericolele – s-a tras asupra clădirii, așa cum s-a tras și asupra altor instituții – toți cei ce lucrau în radio și-au făcut, cu o pasiune eroică, datoria de a informa și păstra legătura cu țara. Dar si cu lumea, căci în acele zile postul național de radio a preluat si difuzat comentarii și știri provenind de la agenții de presă și posturi de radio străine. România a concentrat atunci atenția lumii întregi.

Ce se transmitea? Ce aflau ascultătorii din țară sau străinătate? Iată, cititorii au la dispoziție acum un volum, ale cărui 462 de pagini reprezintă „o culegere selectivă din programele radiodifuzate în zilele de 17-25 decembrie 1989”. Intitulat E un început în tot sfârșitul... volumul a apărut în Colecția Biblioteca Radio, editată de Societatea Română de Radiodifuziune, Departamentul Secretariat General, Direcția Patrimoniu si Secția de Istorie Orală.
Lucrarea a fost alcătuita în cadrul Secției de Istorie Orală (realizator coordonator – Mariana Conovici, redactori – Silvia Angelescu, Emilian Blânda, Virginia Călin, Octavian Silvestru, și cu colaboratori, pentru transcrieri si traduceri, – Anamaria Tăbăcel, Edith Enderffy, Agnes Majtenyi).
Sunt aproape 750 documente păstrate în Arhiva Secției de Istorie Orală a Societății Române de Radiodifuziune și Arhiva Serviciului Român de Informații, provenind de la Radio Ankara, Radio Szeged, Vocea Americii, British Broadcsting Company (BBC), Radio Varșovia, Radio Europa Libera și Radio Budapesta. Nu au putut fi folosite documente din arhivele posturilor de radio din Moscova si Belgrad, apelurile si demersurile editorilor rămânând fără răspuns. Tot acest material din Arhiva Secției de Istorie Orală însumează 2200 pagini de transcriere. La care se adăuga depeșele marilor agenții internaționale de presă, fotocopii realizate în cadrul Departamentului Documentare al postului de radio Europa Liberă.
Parcurgând astăzi la 9 ani distanță, în liniște, paginile acestei binevenite si necesare sinteze documentare, cititorul are prilejul de a realiza o imagine vie, adeseori contradictorie a informațiilor transmise pe undele radio în perioada 17 decembrie 1989 – izbucnirea revoluției la Timișoara – și 25 decembrie 1989 – ziua execuției cuplului Ceaușescu. Atunci, în derularea vertiginoasă a evenimentelor, în tensiunea fiecărei clipe, discernerea adevărului de știrile eronate era dificilă, dacă nu chiar imposibilă. Ca o introducere în atmosfera cărții, dr. Eugen Preda, director general al Radiodifuziunii Române imediat după 22 decembrie 1989, evoca, într-o "Rememorare", condițiile în care a preluat conducerea și primele măsuri luate atunci: sigilarea dosarelor de la Serviciul Personal si încălzirea clădirii Radio cu păcură (Ceaușescu interzisese folosirea acestui combustibil).
Cartea este structurata în unsprezece capitole, documentele fiind ordonate cantitativ-tematic iar informațiile grupate – precizează d-na Mariana Conovici, în „Nota asupra ediției” – „au determinat structura volumului, fiecare capitol reprezentând o categorie majoră de informații difuzate pe undele hertziene în acele zile”.
Analiza informațiilor, se arata în Nota asupra ediției, ridică cel puțin două probleme. Se urmarea provocarea revoltei românilor sau pregătirea opiniei publice internaționale în vederea unei intervenții în forță?
Pentru a ilustra acest aspect contradictoriu al știrilor vehiculate, să ne oprim asupra celor privind Timișoara. În ziua de 18 decembrie 1989: Deutsche Presse Agentur (D.P.A.), ora 01.04, știre din Budapesta: „Câțiva tineri au fost bătuți... mai multe persoane au fost arestate”. Associated Press (A.P.), ora 5.01, din Viena: „Nu a fost dat nici un număr pentru cei arestați și nici pentru cei răniți". Reuters, 15.48, Budapesta: „Numeroși răniți și arestați". Agenția France Press, (AFP), 16.40, Budapesta: „Au existat numeroși răniți și posibil chiar o victima... pare sa fi fost o femeie sau un copil". United Press International (UPI), 22.05, Budapesta: „Au murit mai mulți oameni... o femeie a fost călcată mortal de un tanc... O locuitoare a Timișoarei, într-un interviu telefonic transmis de televiziunea de stat austriacă, a spus că a văzut cadavrele a patru soldați”.

Știri contradictorii continuă și în zilele următoare. Astfel, la 23 decembrie, Radio Budapesta (R. B.), la ora 20.00, menționa: "Corespondenții Televiziunii sovietice au transmis că la Timișoara, după ora șapte seara, au reînceput luptele. Anterior au fost parașutate în oraș trupe ale Securității".
Cu o zi mai înainte, 22 decembrie, la ora 02.45, tot la R.B., un corespondent din Arad, Jósef Orosz, arăta că este război civil! În aceeași zi, în jurul orei 09.00, Emil Hurezeanu, menționa declarația unei perechi poloneze intervievată de Televiziunea maghiară, conform căreia unitățile Securității trăgeau ieri într-o mulțime de aproximativ 3000 de persoane la Arad... "Sunt informații îngrozitoare, informații sfâșietoare. Nu știu în ce măsura ele pot fi întotdeauna verificate". În fine, în seara zilei, Radio Budapesta, revine cu o altă corespondență din Arad în care reține starea euforica a mulțimii, pentru că la Arad – după cum s-au exprimat – este o sărbătoare a păcii și a bucuriei... „Ieri au fost câteva împușcături de avertisment, dar nimeni nu a avut cunoștință despre morți sau răniți".

În comentarii difuzate la Radio Europa Liberă, la care participă Nicolae Stroescu-Stânișoara, Șerban Orăscu și Emil Hurezeanu, se fac referiri la relațiile dintre armată și Securitate. „Armata – spune N. Stroescu-Stânișoara – nu este izolată de popor, așa cum sunt izolați securiștii care, luptând împotriva intereselor poporului, fiind în vârful acestei lupte, împotriva poporului, au un sentiment de înstrăinare, sunt conspiratori împotriva poporului".
Șerban Orăscu își exprima convingerea ca armata româna, „în momentul în care va depăși rezistența opusă probabil de câțiva comandanți înfeudați ceaușiștilor, se va alinia poporului român, pentru că nu pot să concep ca în actuala conjunctură, când ceaușeștii îndreaptă țara spre o răzmeriță... eu aș zice termenul modern, spre un război civil, fără a pregeta, nu pot concepe că armata româna se va situa în aceasta conjunctura istorică de partea regimului Ceaușescu”.
Să mai reținem și acest comentariu al lui E. Hurezeanu, din aceeași zi de 21 decembrie, despre cele ce se întâmplau la Sibiu: „Dacă acești viitori ofițeri ai țării, astazi elevi de școala militară, au fost obligați astăzi să tragă la Sibiu în popor, conștiința lor va fi pătată pentru totdeauna. Ei reprezintă într-un fel viitorul armatei române, viitorul corpului ofițerilor, va fi o rană greu de vindecat”.
Altă categorie de știri difuzate în acele zile se referă la posibile conflicte armate româno-ungare. La 23 decembrie, Vocea Americii, la ora 20.00, reproducea o declaratie a ministrului ungar al Apărării, Ferenc Kárpáthy, făcută la o bază aeriană din apropierea Budapestei". Acesta menționa că nu exclude posibilitatea ca elementele Securitații, obediente încă conducătorului rasturnat de la putere, Nicolae Ceaușescu, să se aventureze într-o provocare militară împotriva Ungariei... Două blindate, aparținând după toate indiciile detașamentelor Securității din slujba dictatorului răsturnat, s-au îndreptat spre linia de frontiera a Ungariei, fără să treacă însă granița.
De asemenea, două elicoptere decolate din spațiul aerian al României au violat spațiul aerian al Ungariei. Ministrul ungar al Apărării a declarat ca armata și forțele aeriene ungare sunt pregătite să prevină alte eventuale incidente".
La 22 decembrie Radio Budapesta, la ora 19.00, relata despre înfruntarile de la Târgu-Mureș. Momentan se mai trage cu artilerie grea, securiștii trag și asupra militarilor... Ieri s-a tras încă doar cu tunuri de apa, dar seara au fost și împușcături".

Știri despre înfruntările dintre armată și trupe ale Securității sunt transmise și de Agenția iugoslavă Tanjug. Astfel, la 23 decembrie, Vocea Americii, preluând o informatie Tanjug, relata, la ora 20.00, că unitățile armatei au izolat grupurile de securiști înarmați, obediente încă dictatorului înlăturat. Se așteapta însă ca luptele să se întețească în timpul nopții".
De remarcat că multe din aceste informații nu provin de la corespondenți de presă profesioniști, ci de la diverși martori (studenți străini, turiști, emigranți etc.) Cu insistență revin cele despre morții și răniții din acele zile. Cifrele, dupa cum am vazut, evolueaza vertiginos, de la 2-3, la sute, mii si zeci de mii.

La 19 decembrie, Radio Budapesta, la ora 08.00, relata că la Timișoara numărul morților este de 300-400". La ora 09.37, Center Monitoring Departament, din München, preluând o altă relatare de la Radio Budapesta, menționa că s-a aflat ca într-un spital din Timisoara, mai mult de 200 de oameni au murit în urma rănilor". Associated Press transmite din Viena, la 11.25, o convorbire telefonica cu un tânar maghiar care a declarat ca are mai multe rude care lucreaza ca doctori în spitalele din Timisoara. Acesta afirma ca într-un singur spital erau 250 de morti, printre cei uciși fiind mai mulți copii. Circa 30% la suta dintre cei uciși si răniți erau etnici maghiari, ceilalti etnici români. AFP, 13.02, Vatin: "Mii de morti la morga spitalului". Vocea Americii (VOA), 21.00: "Câteva sute". Radio Europa Libera (REL), 22.15: "Numarul mortilor variaza de la doi la câteva sute... specificam ca aceste cifre nu sunt confirmate". Tanjug, Vârset, 22.52: "Aproximativ 2000 oameni".
Comentând aceste informatii care sunt deseori conflictuale, Emil Hurezeanu, la Europa Libera, precizează: "Specificăm că aceste cifre nu sunt confirmate și vom continua să susținem de fiecare dată caracterul violent al reprimării demonstrației de la Timișoara".
A doua zi, 20 decembrie, Reuter transmite din Belgrad, la ora 01.43: "De când forțele Securității au intervenit cu tancuri și elicoptere împotriva demonstranților anti-guvernamentali, au fost uciși până la 2000 de oameni". Tot Reuter, de data aceasta de la Budapesta, la ora 14.20, relateaza ca ministrul de externe ungar, Gyula Horn, a spus ca "mai multe sute de oameni au fost uciși și răniți la Timișoara când miliția și armata au atacat demonstranții". Reuter, la 20.57 din Berlinul de Răsărit, știre preluată de la AND: "circa 3000-4000".
21 decembrie. DPA, 09.33, Bucuresti, stire AND: "3000-4000 de oameni". Reuter, 15.16, Viena, stire a agentiei ungare MTI: "În România, demonstratiile în care au fost ucisi pâna la 4000 de oameni continuă".

La ora 17.00, Europa Liberă informează despre o conferință a ministrului de externe ungar, la care acesta a declarat că potrivit unor informatii credibile, în vestul României au loc ciocniri între forțele armate și cele ale Securității. Se pare că unii soldați au refuzat să execute ordinele de a trage în demonstratii și s-au alăturat manifestanților. Horn a informat totodată că potrivit informațiilor deținute, între 1000-2000 de persoane au fost ucise la Timișoara și în împrejurimi, ca urmare a ciocnirilor dintre forțele Securității și demonstranți".
În dimineața zilei de 22 decembrie, Europa Liberă difuzează o știre primita de N. C. Munteanu, de la cineva, cu o voce gâtuită de emotie, care a spus că la Timișoara ar fi fost "4632 morti, 1282 de raniti în spitale, unii în judete apropiate". „Cifra ni se pare foarte mica [comentariu Emil Hurezeanu -n.n.]. 13214 arestări și 7613 condamnari la moarte! Deci la Timisoara! Cifrele respective ar fi fost discutate într-o sedinta cu usile închise a Cabinetului 2 a Comitetului Executiv, miercuri seara".
Aceasta cifră este preluată și de Radio Budapesta, care la ora 16.00 transmite: "Radioul liber de la Timișoara a anunțat la ora 15.08... 4326 morti".
23 decembrie. Reuter, 15.16, Belgrad: „Tanjug a relatat din București că în timpul întregii saptamâni de violențe au fost omorâți cel puțin 12 000 de oameni". R. B., dupa ora 18.000, relatare Józef Orosz: "Surse ponderate susțin că până acum numărul victimelor revoluției române se ridica la 70 000-80 000. Numarul ranitilor ajunge la 300 000”. Iata si câteva stiri din ziua de 25 decembrie. La ora 12-14, Associated Press, citeaza Radio Budapesta ca spunând ca 70 000-80 000 de oameni ar fi fost omorâti de când a început în decembrie revolutia care l-a rasturnat pe ultimul conducator stalinist din blocul sovietic.
"Numarul ranitilor a atins cifra de 300 000" a spus Radio Budapesta. Stirea, ca si cea referitoare la victime, este imposibil sa fie verificate".
Aceeasi agentie revine, la ora 13.18, cu o declaratie a ministrului Sanatatii de la Bucuresti care apreciaza ca în întreaga tara sunt mai multe mii de victime... În ceea ce priveste cifra data de Radio Budapesta, 70 000 de morti din 17 decembrie, începutul revoltei în Timisoara, ministrul român a apreciat-o ca fiind „foarte exagerata”.

In fine, si o știre prezentata de E. Hurezeanu, la Europa Libera, în jurul prânzului: „Se ofera un numar al victimilor care, as spune, deja cprespunde cu cel transmit astazi dimineata - dar pentru care nu aveam o confirmare - la ora 6.00 de colegii britanici de la serviciul mondial al BBC, peste 60 000 de victime".
"Aceste stiri contradictorii, noteaza d-na Conovici, au circulat de multe ori dupa principiul bumerangului; s-au întors uneori împotriva românilor care, de altfel, le-au preluat fara discernamânt".
E un început în tot sfârșitul... prin bogăția de informații reunite între copertele sale, devine un instrument de lucru de primă importanță pentru cercetătorii care vor scrie istoria Revoluției române din decembrie 1989. „Cercetătorul obiectiv – scrie Mircea Carp, el însuși una dintre vocile de la Europa Libera prezente în volum – va detecta nu numai zorii adevărului, dar mai ales cum au mijit si apoi au luminat, cum a câștigat Puterea Cuvântului!”

1998-12-02 (Magazin istoric nr.12)