Cronici
 
Sfaturi pe întunerec. Conferințe la Radio 1931-1940
 
Bookmark and Share
Cronică
Multimedia
 
Gabriela Simon :
O propunere venită în urmă cu o jumătate de an de la profesorul Valeriu Râpeanu s-a și materializat: editarea integrală a Sfaturilor pe întuneric ce adună textele conferințelor ținute de Nicolae Iorga la microfonul Radiodifuziunii în perioada 1931-1940. Noua apariție adaugă edițiilor precedente 50 de conferințe, practic necunoscute, ale lui Nicolae Iorga și restituie, în premieră, integralitatea conferințelor radiofonice ale marelui învățat. Volumul oferă astfel publicului o imagine completă a perioadei 1931-1940, din perspectiva unei personalități marcante a culturii naționale, al cărei nume este pentru totdeauna legat de radioul public. Lansarea i-a avut ca invitați pe prof.univ.dr. Andrei Pippidi – nepotul marelui istoric – prof.univ.dr. Valeriu Râpeanu și pe criticul literar Zigu Ornea. Volumul Sfaturi pe întuneric inaugurează exemplar seria „Magister”, din cadrul colecției „Biblioteca Radio”, dedicată valorilor autentice ale culturii radiofonice românești, de vocație europeană și democratică. Ediția de față cuprinde trei categorii de texte: conferințele publicate de Iorga în cele două volume ale Sfaturilor pe întuneric apărut în 1936 și conferințele difuzate la radio și apărute în „Neamul românesc” sau ale altor periodice.

Care erau temele lui Iorga? Tot ceea ce frământa societatea la acea vreme a fost dezbătut de Iorga în conferințele sale. A „disecat” în maniera sa proprie sensul cuvintelor din „vocabularul esențial” al oricărui român: „Războiul și pacea în sufletul poporului român”, „Despre drept și libertate” ș.a. Nu exista subiect pe care Iorga să nu îl atingă. În volum veți găsi, dacă veți avea curiozitatea, conferințe despre mare, despre teatre, despre datini și sărbători, despre Goethe.

Cum suna o conferință ținută de Nicolae Iorga? La început, vocea îi era molcomă, liniștită, apoi din ce în ce mai învolburată, pe măsură ce „se ambala” pe un subiect. Se spune că N. Iorga avea un extraordinar dar al al improvizației, el niciodată nu-și scria discursul pe care avea să-l țină la microfon. Nu avea la el decât o bucățică de hârtie pe care scria cuvintele-cheie ale temei pe care urma să o dezbată. Tudor Teodorescu Braniște are o amintire despre modul în care Iorga își pregătea conferințele: „mi s-a întâmplat de câteva ori să mă aflu la Radio când era programat Iorga copleșit de munca de fiecare zi, venea grăbit, în ultimul moment dar întotdeauna la timp. Strângea mâinile celor care îl întâmpinau, arunca pe un scaun pălăria și servieta și intra în cabină. Se așeza pe scaun și scoțând din buzunarul vestei un petic de hârtie de dimensiunile unei cărți de vizită, pe care erau însemnate cu slova lui măruntă trei-patru cuvinte ca puncte de reper, începea să vorbească, întâi cuvintele veneau cu oarecare pauze între ele. Îndată ce se încălzea, frazele se alcătuiau tot mai repezi, tot mai înaripate. Nu ridica niciodată glasul, ca la tribună. Păstra tonul unei discuții amicale cu ascultători nevăzuți”.

2001-06-21 (Cotidianul)